Bine aţi venit la Bucureşti în frumosul judeţ Ilfov
din regiunea Muntenia din România! Vedeţi tradiţiile de Muntenia în
Bucureşti, şi găsiţi hotelul sau pensiunea perfectă în secţiunea Acomodare
din Ilfov. Rezervaţi o casă de oaspeţi sau o pensiune într-un sat cuibărit
în munţi sau un superb hotel de la Bucureşti până la alte oraşe din
Ilfov, cum ar fi Bucuresti.
Bucureşti şi Bucureşti sunt oraşe în judeţul Ilfov. Regiunea Muntenia
este o regiune istorică a României. Bine aţi venit la Bucureşti în judeţul
Ilfov, parte a regiunii Muntenia din România! Descoperiţi istoricul
Bucureşti şi satele înconjurătoare, vedeţi ce lucruri puteţi face şi
înţelegeţi bogăţia culturii Muntenia dezvăluindu-se în istoricul judeţ
Ilfov. Rest România vă va ajuta să găsiţi hotelul sau pensiunea perfectă
în secţiunea Găzduire din Bucureşti, sau alte activităţi grozave mai
departe în Bucuresti şi judeţul Ilfov.
Need be seen by thousands of
English-speaking tourists?
Bucureşti este capitala României şi, în acelaşi timp, cel mai mare
oraş, centru industrial şi comercial al ţării.
Prima sa menţiune apare
în 1459 şi devine capitală în 1862. De atunci suferă schimbări continue,
fiind centrul scenei artistice, culturale şi mass-media.
Între cele două
războaie mondiale, arhitectura elegantă şi elita bucureşteană i-au adus
porecla "Micul Paris". În prezent, capitala are acelaşi nivel
administrativ ca şi un judeţ şi este împărţită în şase sectoare.
De fiecare dată când trec pe aici am acelaşi sentiment. Poate mulţumită
straturilor elegante de flori, aleilor şerpuitoare, forfotei de copii
zglobii. Sau poate datorită tinerilor îndragostiţi care se plimbă cu barca
pe lac, bătrânelor doamne scheletice care sporovăie pe băncile de lemn
bătute de vreme sau bărbaţilor mohorîţi, strânşi în jurul meselor de piatră
la o partidă de şah.
Orice-ar fi, de fiecare dată când trec prin Cişmigiu, în centrul unui
Bucureşti aglormeat, în plin avânt, mă simt de parcă m-aş plimba prin
tabloul unui impresionist francez. Şi legătura chiar există. Nu era oraşul
cunoscut pe vremuri ca un Paris al Orientului?
Trec
pe unul dintre podurile de peste lac, stau locului o clipă şi mă întreb
ce-ar fi făcut din el Monet, cu pânza şi culorile lui, într-o după-amiază de
duminică. Copiii îmbrăcaţi de sărbătoare forfotesc de colo-colo şi ciugulesc
din norişorii roz de vată-de-zahăr. De pe terasa unei cafenele duduie la
maximum manele şi chelneri în cămaşă albă cu vestă neagră lunecă în
pantofii lor lucioşi printre mesele pline, împărţind băutură şi zâmbete
ţepene. Majoritatea clienţilor fumează. Briza le poartă pălăvrăgeala lipsită
de griji şi şuviţele inofensive de fum argiuntiu peste lac. Decorul pare o
versiune modernă a pânzei lui Luncheon Le
Dejeuner des canotiers.
Sub un copac bătrân de lângă Zona de conifere, o pereche de îndrăgostiţi
se sărută de zor. Fata stă pe genunchii bărbatului. Pe malul lacului,
oamenii aşteaptă grupuri-grupuri să le vină rândul la debarcader. Doi copii
mici sunt îmbrăcaţi în haine identice salopete de jeans şi încălţări din
plastic colorat. Se uită spre mijlocul lacului, unde o arteziană aruncă
arcuri largi de apă, chemându-i să vină o dată la joacă. O fetiţă se-nvârte
pe călcîie, îmbrăţişându-se strîns.
Mă aşez şi gândul mă poartă spre vremile apuse. Parcul ăsta e un petic
de istorie. Se pare că numele cişmegiu vine din turceşte şi desemnează
persoana care răspunde de construirea sau de întreţinerea unei cişmele
obşteşti.
Şi, lăsându-i pe impresioniştii francezi la o parte,
Maxy, un pictor al
avangardei româneşti din România, a pictat Şomeri pe o
bancă în Cişmigiu. Tabloul e ciudat, cu o perspectivă
hazardată, un amestec fascinant de lumină şi umbră, de mişcare şi
inactivitate, de bîrfă şi de somnolenţă. Se află în Galeria Naţională din
Cluj.
Mă opresc şi cumpăr un păhărel de seminţe de floarea-soarelui, mai mic
decât pare, de la o bătrânică aşezată pe un taburet de lemn. Seminţele sunt
în coaja lor. Nu ştiu să le desfac în dinţi, aşa cum fac românii. Le ronţăi
întotdeauna anapoda.
--
din capitolul "Haine de duminică"
Ieşind din parc ca să reintru în lumea reală de străzi
ticsite de oameni care se îmbrâncesc şi de maşini care claxonează, îmi dau
seama de două lucruri. Mai întâi, Cişmigiul nu e chiar un Monet. Prea este
îngrijit, e prea precis pentru el. Nu, parcul aduce mai degrabă cu
Island La Grande Jatte, Insula lui Seurat.
În Bucureşti îşi au sediul Parlamentul (Palatul Parlamentului sau
Casa Poporului), Guvernul şi Preşedinţia României. De asemenea, îşi au
sediul numeroase instituţii de cultură, precum sunt: Academia Română
(fondată în 1866), peste 60 de institute de cercetare, Universitatea,
Institutul Politehnic, Institutul de Medicină, alte numeroase institute
de învăţământ superior, mari biblioteci (Biblioteca Academiei, fondată
în 1867, circa 8 milioane volume; Biblioteca Naţională, fondată în 1955,
7 milioane volume; Biblioteca Centrală Universitară, fondată în 1896, 2
milioane volume, incendiată în timpul Revoluţiei din 1989), ş.a.m.d.
Parcurile mai importante din oraş sunt Herăstrău (187 ha), Cişmigiu (13
ha, inaugurat în 1860), Tineretului (200 ha) şi Parcul Carol (36 ha,
inaugurat în 1906). În oraş se găsesc mai multe lacuri: Cişmigiu,
Floreasca, Tei, Colentina, Herăstrău.
Vechi hanuri bucureştene
Prin arhitectura şi mărimea lor, hanurile bucureştene reprezentau o
atracţie pentru călătorii care vizitau Bucureştii. Câteva din hanurile
care şi-au adus o contribuţie la urbanistica oraşului:
* Hanul Constantin Vodă
* Hanul Manuc
* Hanul cu Tei
* Hanul Bazaca
* Hanul Galben
De
la
Mike Ormsby's o nouă carte ce
nu trebuie ratată 'GRAND
BAZAR ROMÂNIA!',
cu o perspectivă succintă asupra vieţii în România şi a
poporului român
Drumul cu taxiul spre
Piaţa Unirii durează mai mult ca de obicei fiindcă
toţi şoferii încetinesc şi se uită la fântânile arteziene.
Azi, în loc de apă chioară, ţâşneşte din fântâni apă colorată în
albastru, galben, verde, roz, turcoaz şi roşu.
Cea roşie izbucneşte ca sângele, în arcuri uriaşe, de parcă Dracula s-ar
juca în subteran la robinetele cele mari de alamă.
-- din
capitolul "Romania
are cancer"