Judeţul Harghita

Turism

Încadrându-se armonios în regiunile Carpaţilor Orientali, unde se practică tot anul turismul sub forma de cură de aer şi băi de ape minerale, sporturi de iarnă, Judeţul Harghita dispune de un potenţial turistic deosebit, de localităţi turistice şi zone de agrement, renumite în ţară şi peste hotare, printre care amintim staţiunile balneoclimaterice Băile Tuşnad, Borsec, Lacu Roşu, Izvorul Mureşului sau monumente ale naturii cum sunt Lacul Sfânta Ana, Cheile Bicazului, Poiana Narciselor şi altele.

Pe lângă cele trei statiuni balneo-climaterice de interes national mai există încă 20 de statiuni de interes local. Judetul se evidentiază prin mofete renumite, la Harghita Băi si Sântimbru Ciuc. De asemenea nămolurile si turba terapeutică constituie o bogătie însemnată a judetului cu posibilităti de valorificare în viitor.

De asemenea judetul detine numerose monumente istorice de interes turistic cum sunt: Mănăstirea franciscană si biserica romano-catolică din Sumuleu reconstruit în anul 1804 în stil baroc, care detine una din cele mai mari instalatii de orgă din Ardeal, cetatea Mikó din Miercurea Ciuc care datează din 1611 si care găzduieste Muzeul Etnografic al judetului, Mănăstirea Sfântul Ilie din Toplita construită în 1910, castelul si complexul muzeistic din Lăzarea construit pe la mijlocul secolului al XVI-lea, Biserica din lemn din Tulghes construită în anul 1813, Forja din Vlăhita (1860), Biserica din Săcel pe a cărei clopotnită se află inscriptia "pe aici a trecut luminatul dascăl Gheorghe Lazăr în 1806", precum si muzeele din Odorheiu-Secuiesc, Cristuru-Secuiesc si Gheorgheni în care mai pot fi văzute însemnele existentei umane pe aceste meleaguri încă din cele mai vechi timpuri.

Potentialul turistic natural, deosebit de valoros, dar insuficient valorificat în prezent include cca. 2000 de izvoare de ape minerale, mofete, nămoluri si turbă, saline, aer puternic ozonat, bogat în aerosoli răsinosi si ioni negativi, cadru natural deosebit de pitoresc, rezervatii naturale, etc.

Potentialul turistic amenajat cuprinde 194 unităti de cazare, din care 17 hoteluri, 3 hanuri, 149 vile, 14 cabane, 8 campinguri, 3 tabere de copii, în total cu 9.745 locuri de cazare, din acest punct de vedere judetul Harghita ocupând locul al saselea din tară.

Gradul de confort al acestor unităti este însă foarte redus (majoritatea fiind de o stea), iar gradul de utilizare a acestora este scăzut, indicele de utilizare fiind de 25,2%, faţă de 43,1% indicele mediu pe ţară.

Geografia Judeţului Harghita

Relieful

      Se disting 3 unităti principale de relief: munti cu altitudine până la 2000 m, dealuri si altitudini medii de circa 800 m si depresiuni intramontane si intercolinare cu altitudini între 400 si 800 m.
        Relieful muntos se grupează în două lanturi paralele pe directia NV - SE.
        În partea centrală sunt situate lanturile vulcanice ale muntilor Gurghiului (cu vârful Prisca, 1777 m), muntii Harghita Centrală (cu vârful Harghita Mădăras 1801 m) si muntii Harghita de Sud (cu vârful Cucu 1558 m).
        Reteaua hidrografică se compune din trei bazine principale: Muresul spre Vest (cu afluentii Târnava Mare si Târnava Mică), Oltul spre Sud (cu afluentii Homorodul Mare si Homorodul Mic), Bistrita si Trotusul spre Est.
        În judet se află unicul lac de origine vulcanică din tară, lacul Sfânta Ana situat într-un cadru pitoresc al craterului vulcanic Ciomatu la altitudinea de 950 m.
        În muntii Giurgeului, de-a lungul drumului national DN.12.C, se găseste cel mai mare lac de baraj natural din tară Lacul Rosu cu o suprafată de 12,6 ha si adâncime de până la 10,5 m. La poalele vârfului Răchitis din muntii Călimani se află lacul Iezeru de origine glacială cu o suprafată de 1300 m˛ si o adâncime de 3-5 m.
 

Resursele naturale

      O caracteristică o constituie existenta în judet a peste 2000 de izvoare de ape minerale. La Borsec, Sâncrăieni, Tusnad si Plăiesi functionează statii de îmbuteliere, iar la Borsec si Băile Tusnad o parte din aceste ape sunt utilizate în scopuri terapeutice.
        Subsolul judetului contine zăcăminte de tuf vulcanic (depresiunea Borsec si Ciuc), lignit (Borsec), pirite cuprifere (Bălan si Jolotca), sare (Praid), caolin (Harghita Băi), argile (Corund, Suseni, Odorheiu-Secuiesc), bazalt (Toplita si Gălăutas), calcar compact (Izvorul Mures si Lăzarea), andezit (Chileni, Voslobeni, Vlăhita si Praid) si travertin (Borsec).
        Fondul forestier ocupă peste 30% din suprafata judetului, fiind format din păduri de molid, brad, fag, stejar care adăpostesc o bogată si variată faună genetică, si importante resurse de fructe de pădure: zmeură, afine, merisoare, mure; o gamă variată de ciuperci comestibile si plante medicinale.

Populaţia

     După situatia din 01 ianuarie 2000 judetul avea 342.123 locuitori, din care 45,4% locuiesc în cele două municipii si cele 7 orase, iar un număr de 187.107 în mediul rural (54,6%).
În judet există 49 de comune a căror populatie variază între 1700-7100 de locuitori.
        Sunt comune care au în componenta administrativă 1-2 sate, iar altele 9-16 sate, cătune.
        Pe nationalităti populatia judetului se prezintă astfel: români 13,7%, maghiari 85,1%, germani 0,1%, tigani 1,0%, alte nationalităti 0,1%.
Populatia după religie este de 65,7% romano-catolică, 13,0% ortodoxă, 12,8% reformati, 7,2% unitarieni, si 1,3% de alte religii.

Istoria

O problemă controversată în rândul istoricilor o constituie, când s-a stabilit populatia secuiască pe acest teritoriu, care este originea lor. Cronicile confirmă că întotdeauna limba lor maternă a fost si este cea maghiară.

Izvoarele istorice arată că secuii în zonele Treiscaune - Ciuc - Odorhei si Gheorgheni au fost stabiliti în secolul al XIII-lea pentru apărarea hotarelor răsăritene.

Izvoarele scrise rămase din acest secol, registrele papale din 1333-1334 atestă numeroase asezări locuite de această comunitate în zonele Ciuc, Odorhei si Gheorgheni.

Datorită rolului pe care au îndeplinit secuii în apărarea hotarelor, le-au fost acordate privilegii speciale care au contribuit la păstrarea obiceiurilor etnice si sociale. În secolul XVI, odată cu întemeierea principatului independent al Transilvaniei si în rândul secuilor s-a accentuat divizarea păturilor sociale, fapt care a influentat structura economico-socială a comunitătii.

Această divizare si nemultumirile de clasă au dus la izbucnirea unor răscoale împotriva domnitorilor János Zsigmond, Báthori István si Báthori Zsigmond. Domnitorii din secolul XVII au recunoscut vechile privilegii, pentru serviciile aduse principiilor, însă odată ce Ardealul a intrat sub dominatia Habsburgică în anul 1690, secuimea a trebuit să se supună noilor conditii.

Aceste conditii si mai ales obligativitatea înrolării în ostile greniceresti a dus la răscoala de la Siculeni din anul 1764, înăbusită de armata Habsburgică (în istorie fiind numit SICULICIDIUM).

Răscoalele din anii 1601-1602 si năvălirile repetate ale tătarilor între anii 1657-1661, respectiv 1694 au afectat foarte grav aceste tinuturi.

Secuimea a avut o contributie deosebită atât în războaiele de independentă conduse de principele Rákóczi Ferenc al II-lea, cât si în revolutia din 1848-1849. În vara anului 1849 (31 iulie-01 august) între Ciuc si Casin pe vârful Nyerges a avut loc una dintre ultimele confruntări din timpul revolutiei între armata revolutionară si cea imperială.

În timpul dualismului pe actualul teritoriu al judetului existau doua judete - Ciuc si Odorhei, iar zona Toplitei apartinea judetului Mures-Turda. Din cauza slabei dezvoltări a industriei, a căilor de comunicatii (cale ferată), meleagurile secuiesti au avut o dezvoltare mai lentă fată de alte zone. După construirea căii ferate (1906-1908) economia a cunoscut o tendintă de dezvoltare, în primul rând în domeniul industriei lemnului. Avântul dezvoltării socio-economice de la începutul secolului a fost zdrobit de primului război mondial.

Începând cu anul 1920 s-a schimbat structura politica. După retrocedarea Ardealului locuitorii acestor meleaguri s-au acomodat la noile conditii sociale si de viată.

Monumentele arhitecturale existente în zona estică si vestică a judetului păstrează si astăzi ceea ce au mostenit de la cultura crestină a vestului. Aici pot fi găsite monumentele gotice si renascentiste situate la limita estică al ariei culturale europene.

În secolul XIII a fost construită în Odorheiu-Secuiesc capela (biserica) Isus, fiind martor a stilului roman-târziu în Ardeal. Una dintre cele mai frumoase constructii populare gotice este biserica-fortificată din Cârta, construită în sec. al XV-lea, cu bastioanele si turnul portii gotice si cu ferestrele sale ascutite.

O altă perlă arhitectonică este turnul bisericii din Racu-Ciuc construit în sec. al XIV-lea cu picturile murale exterioare. Frescele de pe peretii bisericii-fortăreată din Dârjiu au fost păstrate din sec. al XIV-lea reprezentând legenda Sfântului Ladislau, dar ceea ce este deosebit este faptul ca în peretii fortăretei au fost create nise în care se păstrează si astăzi cerealele satului si hrana în general.

Am putea continua lista adăugând biserica unitariană din Inlăceni, biserica catolică din Joseni, biserica reformată din Daia, biserica din Sumuleu-Ciuc, biserica Sfântu-Ioan din Delnita, biserica-monument din Armăseni, mănăstirea ortodoxă din Toplita.

Din rândul monumentelor istorice amintim numai câteva cum ar fi Cetatea Mikó din Miercurea Ciuc (Csíkszereda), cetatea-ruină din Odorheiu-Secuiesc (Székelyudvarhely) si castelul Lázár din Lăzarea (Gyergyószárhegy).