Moldova este o regiune istorică a României.

În Evul Mediu, principatul Moldovei era unul dintre cele trei state româneşti, întinzându-se de la munţii Carpaţi până la Nistru.

 Moldova a existat sub multe forme, începând cu anul 1200, de la principat sub dominaţie otomană, poloneză şi rusească, până la Moldova de astăzi care este împărţită între patru ţări.

Opt din cele nouăsprezece ţinuturi moldoveneşti se afle în România de astăzi, cea mai mare parte, şase ţinuturi în Republica Moldova, trei ţinuturi sunt în Transnistria şi cinci în Ucraina. În câteva din regiunile ucrainene aflate anterior în Moldova încă mai există populaţie vorbitoare de limba română, chiar 93% în unele parţi.

MOLDOVA sau MOLDAVIA

 Toţi cei care trăiesc pe tot întinsul Moldovei de astăzi spun "MOLDOVA".  Nativii moldoveni numesc regiunea din România "Moldova", cei din Republica Moldova aflată de cealaltă parte a râului Prut se numesc tot moldoveni.  Numele "Moldavia" este forma latină sau romanizată utilizată de obicei în textele istorice non-româneşti.  Moldova nu a fost niciodată denumită ca Moldavia în vreun act oficial, Moldavia fiind folosit mai ales de către vorbitorii de limbă franceză şi engleză, care de asemenea spun Bucharest în loc de Bucureşti.  Iaşi care încă mai este capitala Moldovei de astăzi din România, era cunoscut saxonilor ca JASSY. 

 NUMELE MOLDOVA

 Moldova, ca principat, a fost probabil numită după prima capitală, "Târgul Moldovei" (astăzi BAIA, judeţul Suceava), un oraş-târg aflat pe malurile râului Moldova.  Era o practică obişnuită în zonă să se numească un oraş-târg după un râu aflat în apropiere.  Istoricul român Bogdan Petriceicu-Haşdeu a făcut legătura între numele râului Moldova şi Mulde, un râu în Saxonia, şi Molau, numele german al râului Vltava din Cehia. 

Toate aceste cuvinte saxone derivă din cuvântul gotic "PRAF", care este Mulda.  De notat faptul că acesta ar putea sa nu fie singurul râu din România care îşi are denumirea legată de acest cuvânt, râul Prahova putând fi un derivat, echivalentul slavic fiind Prah.  De asemenea, cu o evidentă influenţă saxona, "Mold" mai înseamnă şi "moară" în vechile limbi traco-geto-dacice. 

Dat fiind faptul că legionarii daci şi iazygieni erau staţionaţi în zonă, există probabil o legătură dacică, iazygiană şi sarmaţiană cu numele Moldova, "OVA" fiind un sufix comun pentru multe oraşe, iar "DOVA" evocând un oraş în limba dacă.  În sfârşit, dacă ai fi făcut referire la Moldova unui roman al acelei ere, s-ar fi gândit cu acurateţe că vorbeşti despre un loc unde sarea era extrasă din mină şi măcinată. 

sau Click Aici pentru o hartă mai mare cu mai multe localităţi!

Moldova Otomană 1512

Ştefan a fost succedat la tron de prinţi slabi care au lăsat boieri incompetenţi să conducă ţara; deoarece boierii nu au plătit taxele, ţara a devenit falită.  Moldova a fost supusă Puterii Otomane în anul 1512, devenind vasal al Imperiului Otoman pentru mare parte din următorii 300 de ani.  Ca adăugire la plata tributurilor către Imperiul Otoman, Moldova a trebuit să suporte şi selectarea unor guvernatori locali de către autorităţile otomane.  Moldova a suferit invazii repetate din partea otomanilor, tătarilor şi ruşilor.  La începutul secolului al XVII-lea, magnaţii Imperiului Polonezo-Lituanian au dus bătălii contra otomanilor pentru controlul asupra Moldovei. 

 Unirea Administrativă cu Valahia 1712

La începutul anilor 1700, conducerea de la Constantinopole era impusă prin conducătorii greci, cum ar fi Nicolae Mavrocordat (Nicholas Mavrocordato în limba greacă), care a fost primul conducător după Unirea de la 1712 al Moldovei şi al Principatului vecin, Valahia, fiind urmat la tron în 1730 de către fiul său, care a domnit până în 1769.  Domnia grecilor s-a încheiat numai după răscoala condusă de Tudor Vladimirescu, în anul 1821. 

 Protectoratul rusesc 1774

În 1774 teritoriul Basarabiei de la Hotin până la Marea Neagră şi între râurile Prut şi Nistru a devenit protejat de către ruşi, în timp ce formal rămânea vasal al Imperiului Otoman, care la acea vreme se întindea până la Dunăre, în nordul Dobregei.  Ca urmare a tratatului de la Bucureşti după războiul dintre ruşi şi turci (1806-1812), Moldova a pierdut Basarabia în favoarea Rusiei şi Bucovina în favoarea Austriei.  Bucovina se întindea de la Vatra Dornei în Nord şi până la râul Nistru, la Nord de Cernăuţi. 

 Constituţia Moldovei 1832

În 1821 o revoltă a alungat Regimul Fanariot, şi după ce au fost implementate reforme politice şi economice cu sprijinul Imperiului Rus, a fost adoptată în 1832 Constituţia, Regulamentul Organic.  După înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeei (1853-1856), Tratatul de la Paris stipula ca Moldova şi Valahia să fie plasate sub garanţia colectivă a celor 7 puteri care au semnat Tratatul, şi retrocedarea Sudului Basarabiei (Cahul, Izmail şi Bolgrad) către Moldova. 

Alexandru Ioan Cuza

Unirea Valahiei cu Moldova 1859

 Cuza a reprezentat cu adevărat o Românie unită şi a ştiut cum să aleagă ministere progresive, având o ureche inteligentă pentru sfaturile care i se aduceau.  A câştigat imediat aprobarea Sultanului pentru a unifica Parlamentul şi Guvernul pentru tot restul viţii sale, ca recunoaştere a complexităţii sarcinii sale. 

O Românie unită 1859

În 1859, Moldova a votat în favoarea Unirii cu Valahia pentru a forma statul numit ROMÂNIA, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza.  Acesta colecta de la nobilimea tradiţională, clasa superioară ortodoxă românească care controla guvernele locale din Moldova şi Valahia, şi păstra controlul tradiţional asupra ţării, singurul mod de bunăstare industrială. 

Cuza a primit o educaţie urbană europeană.  El a eşuat în efortul său de a crea o alianţă a ţăranilor prosperi şi de a fi un domnitor puternic liberal, conducând binevoitor ca un despot, în stilul lui Napoleon al III-lea.  Colapsul financiar a survenit, un scandal penibil se învârtea în jurul amantei sale şi nemulţumirea poporului a culminat cu revoluţia.  În ciuda modernizării impresionante şi a reformelor pentru draga lui Moldova şi noua Românie, Cuza a fost forţat să abdice de către aşa-zisa "Coaliţie Monstruoasă" formată din conservatori şi liberali. 

Primul Rege al României

Prinţul Karl de Hohenzollern-Sigmaringen a fost proclamat ca domnitor al României sub numele de Carol I al României, la 26 martie 1866.  Ironic, un prinţ străin cu legături la o importantă casă princiară, legalizând independenţa României, a fost una din ţintele liberale în Revoluţia de la 1848. 

Familia să fiind strâns legată de familia Bonaparte, au avut foarte bune relaţii cu Napoleon al III-lea al Franţei.  România era, la acea vreme, sub influenţa culturii franceze şi recomandările lui Napoleon făcute prinţului cântăreau foarte mult în ochii politicienilor români ai acelei perioade.  După ce Moldova a existat de-a lungul secolelor ca principat, acum era parte a unei naţiuni cu propriul ei rege, nefiind subjugată politic de către nimeni. 

Moldova şi Regatul 1881-1947

După proclamarea Independenţei (1877), România a devenit o monarhie constituţională şi Moldova o parte a acelui nou regat.  Constituţiile regale din România spuneau că regele vă domni ca şef de stat fără să guverneze.  În 1914 regele Ferdinand a urcat pe tron după decesul unchiului său.  În ciuda piedicilor după intrarea în primul Război Mondial, România a continuat lupta şi în 1917 a oprit Germania să avanseze în Moldova.  Puterile Centrale au forţat România să încheie Tratatul de la Bucureşti, în 1918, deşi Ferdinand a refuzat să semneze tratatul, Când Aliaţii au scos Bulgaria din război, Ferdinand a ordonat Armatei Române să lupte de partea Triplei Alianţe. 

Scopul eforturilor României în război era să extindă cât mai mult graniţele Moldovei, adăugând Basarabia de la ruşi, Bucovina fostă austriacă, ca de asemenea şi regiunea Bugeac de peste râul Nistru.  Ferdinand a devenit conducătorul acestei mult mărite Românii în 1918-1920 ca urmare a victoriei Antantei asupra Puterilor Centrale, un Război între Regatul României şi Republica Sovietică Ungară, războiul civil din Rusia, şi a fost încoronat Rege al României în cadrul unei ceremonii spectaculoase la data de 15 octombrie 1922, la Palatul de la Alba-Iulia. 

 Moldova în Al II-lea Război Mondial

Destul de ciudat, în al doilea Război Mondial, Moldova s-a extins la o suprafaţă aproape la fel de mare ca restul României.  Nazismul în România a început printr-o presiune militară împotriva guvernului în 1940, exercitată de către Garda de Fier pro-nazistă aflată sub conducerea Mareşalului Ion Antonescu.  Acesta s-a autointitulat Conducătorul României. 

Moldova românească între anii 1941-1944 Pactul dintre nazişti şi sovietici a cedat o parte a Transilvaniei şi o parte a Odessei Sovietice către România.

Antonescu şi Hitler 1943  Întâlnirea cu stăpânul Holocaustului moldovenesc

Ceauşescu priveşte neclar spre Iaşi 1986  Mai mult despre propaganda ceauşistă afişată în stradă

Moldova a pierdut rapid Basarabia şi Bucovina iar Antonescu l-a forţat pe regele Carol al II-lea sa abdice, punându-l pe fiul său Mihai pe tron.  Moldova avea acum al patrulea său rege în secolul 20.  Anul următor graniţele Moldovei s-au extins larg, ca urmare a pătrunderii Armatei Româneşti adânc în teritoriul sovietic alături de germani, recuperând rapid Basarabia sovietică şi Bucovina, împingând graniţele după Odesa, pe coasta Mării Negre.  Aceasta a fost considerată prea departe de către politicienii ţării, ca şi de către Puterile Aliate.  România ajunsese să lupte la Stalingrad, cu mult peste orice graniţă istorică sau culturală atinsă vreodată de România, chiar şi de către Ştefan cel Mare, în anii 1500. 

Moldova a fost martora unor perioade foarte întunecate la începutul anilor 1940, găzduind lagăre de concentrare pentru odiosul Masacru de la Odesa, unde trupele româneşti au măcelărit mii de evrei ca urmare a ordinelor de lichidare ale mareşalului Antonescu. 

 Citiţi mai multe despre România în Holocaust.  La sfârşitul anului 1944, regele Mihai l-a arestat pe Antonescu şi a ordonat încetarea focului, acceptând în numele României termenii aliaţilor de predare necondiţionată.  Această retragere de lângă nazişti a salvat probabil cel puţin 6 luni de război împotriva sovieticilor, cruţând nenumărate vieţi de fiecare parte.  Totuşi, aceasta a condus la abdicarea forţată a regelui Mihai în faţa comuniştilor în 1947, acesta revenind în ţară pentru prima oară de atunci abia în 1993. 

 Moldova comunistă 1947-prezent

 Profesorul moldovean Constantin Parhon, din partea Societăţii Medicilor şi Naturiştilor din Iaşi şi director al Institutelor Medicale a condus România ca preşedinte al noii Republici

are, după abdicarea forţată a regelui Mihai.  Camera Deputaţilor a aprobat Constituţia din 1866 (cu îmbunătăţiri majore în 1923).  Aceeaşi lege a aprobat o Preşedinţie compusă din 5 membri (aleşi de către Camera Deputaţilor), pentru a exercita puterea executivă în stat.  Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost un alt lider moldovean, din Bârlad, poate chiar al doilea lider comunist ca influenţă după Ceauşescu. Gheorghiu-Dej a condus România din 1948 până la moartea sa în 1965.  Gheorghiu-Dej a devenit din ce în ce mai nesatisfăcut de politica şi statul Sovietic după ce Kruchev a venit la putere, problema dominării sovietice a majorităţii Moldovei a rămas un punct dureros în relaţiile cu Kremlinul.  Acest sentiment a fost readus în discuţie prin publicarea notelor secrete ale lui Karl Marx, care în mare parte condamnau politica Imperialistă a Rusiei, aceasta rămânând totuşi o parte a Uniunii Sovietice.  La trei zile după decesul lui Gheorghiu - Dej în martie 1965, Nicolae Ceauşescu a devenit primul secretar al Partidului Muncitoresc Român. Moldova a devenit brusc o parte a Republicii Socialiste România, decât parte a Republicii Populare, după ce Ceauşescu a decis să schimbe numele României. Dogma lui ciudată, o combinaţie între fascism, dictatură şi marxism a fost etichetată de popor drept "ceauşism". 

Familia Moldovenească Mamă şi fiu pun la cale un complot în satul Ceahlău, judeţul Neamţ.

Moldova cu marile graniţe istorice

Locuitorii oraşelor Moldovei au trebuit să suporte dislocarea în masă şi demolarea de case, biserici şi cartiere întregi fiind distruse de către planurile lui Ceauşescu de a sistematiza regiunea. Mari blocuri din beton au fost ridicate în Iaşi, Bacău şi Galaţi la începutul anilor 1970, progresul extinzându-se în alte centre la mijlocul anilor 1980. Chiar şi oraşe mici de la Piatra Neamţ până la Tecuci au de îndurat aceste schimbări ridicole. De-a lungul frumoaselor câmpii din Moldova, noua Revoluţie agrară a lui Ceauşescu a fost un pic cam grea.  Pentru fermierul moldovean această nouă idee proastă nu avea nici un sens. Fiecare fermier era obligat să vândă statului un procent din recolta lui la aproximativ o treime din preţul pe care l-ar fi obţinut într-un târg local. Managementul său paranoic, prost şi crud a stat la baza emigrării clandestine a sefului SRI în SUA.  De-a lungul anilor 1980, moldovenii au suferit la cozi pentru raţia de alimente de baza, deoarece Ceauşescu ordonase exportarea majorităţii producţiei agricole şi industriale, pentru a-şi plăţii datoriile. În toate oraşele, raţionalizarea căldurii şi a gazului metan s-a transpus în mii de decese. Penele de curent au devenit ceva obişnuit. Ironic, aceste măsuri drastice de raţionalizare şi export au condus la plata tuturor datoriilor în vara anului 1989, cu puţin timp înainte ca Ceauşescu să fie detronat. Aproape comic, televiziunea de stat îl arăta deseori pe Ceauşescu intrând în magazine bine aprovizionate. Toate acestea au condus la inevitabila să cădere în 1989, când a fost prins şi împuşcat. Pur şi simplu poporul român se săturase după atâtea decade de abuz crud.

 Întrebarea despre Moldova

Deşi numele Moldova încă are puternice rezonanţe istorice în multe ţări, pentru românii de astăzi Moldova e doar o regiune care conţine 6 judeţe (sau 8 dacă socotim şi judeţele Suceava şi Botoşani). 

Din când în când ştiri şi dorinţa de reunificare a României cu Republica Moldova, recâştigarea celor câteva zone rămase cu vorbitori de limbă română din Ucraina şi problema pe care o reprezintă Transnistria învolbură apele.  Vorbitorii de limbă română constituie astăzi doar 20% din populaţia din Cernăuţi şi în jur de 13% în zona Bugeac (o bucată din partea ucraineană a Odessei), la nord de Dobrogea.  Chiar dacă s-ar organiza un referendum în regiunile din Ucraina, este prea puţin probabil ca cei peste 80% de vorbitori de alta limba decât cea românească să voteze pentru unirea cu România. 

Rusia şi România încă nu se pot privi ochi în ochi în problema pe care o reprezintă Moldova.  În 2005, preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin a declarat unui post de radio din Moscova că Rusia rămâne unul din partenerii strategici ai Republicii Moldova. 

"Mai rămâne o singură problemă care trebuie rezolvată în acordul nostru bilateral, şi aceasta este regiunea Transnistria ", a spus Voronin.  "Pur şi simplu nu găsim puncte în comun în această privinţă, deşi dorim să unim ţara ".  De asemenea, Voronin i-a asigurat pe ascultătorii ruşi că nu există nici o problemă legată de folosirea limbii ruse în Moldova.

"Limba rusă este oficială, fiind folosită în agenţiile guvernamentale şi stabilimente educaţionale din toată ţara"a mai notat, adăugând că Moldova are 630 de şcoli cu predare în limba rusă, numărul lor fiind în continuă creştere.  Câteva organizaţi publice din Moldova (Uniunea Scriitorilor, Uniunea Jurnaliştilor, Uniunea Cinematografiştilor, Uniunea Artiştilor şi alte câteva) plus un număr important de academicieni, scriitori şi jurnalişti au format o nouă organizaţie civilă numită Forul Democratic al Românilor din Moldova (FDRM).

Despre Republica Moldova